Cimbrul este o plantă cu valoare curativă. Popoarele antice, au cultivat inițial această plantă pentru a o folosi în scop medicinal și ulterior ca mirodenie.
În perioada dintre Antichitate și epoca modernă, cimbrul era folosit în mânăstiri la preparatele culinare grase, datorită efectelor sale digestive, iar uleiul de cimbru era considerat un remediu puternic împotriva ciumei, holerei, tuberculozei pulmonare, frigurilor galbene și a altor boli grave ale vremii.
Acestă plantă este foarte bogată în nutrienți. Conține vitamine, minerale, antioxidanți, ulei eteric și alte substanțe datorită cărora este recomandat de fitoterapeuți în numeroase boli , îndeosebi cele infecțioase și cele care afectează aparatul respirator și digestiv.
Uleiul de cimbru are proprietăți antiseptice, bactericide, expectorante, calmante, antireumatice și antinevralgice. Uleiul esential de cimbru este indicat în următoarele afecțiuni:
• tuse convulsivă, laringită, traheită;
• astm bronșic, bronșită;
• răceală, gripă, febră;
• migrene;
• oboseală, tristețe sau agitație: combină cu uleiul esențial de Basil și aplică pe ceafă sau inhalează;
• infecții: ia intern în capsulă împreună cu Oregano;
• dureri și crampe abdominale, indigestie, balonare, diaree, enterocolită;
• paraziți intestinali;
• inapetență, anemie, convalescență;
• pielonefită și afecțiuni ale sistemului urinar: se combină cu uleiul esențial de Geranium;
• insuficientă hepatică;
• dureri reumatice, nevralgice, artrită: se aplică topic diluat împreună cu uleiul esențial de Wintergreen;
Poate fi folosit în scop profilactic pentru prevenirea afectiunilor sistemului cardiovascular, îndeosebi de către persoanele cu un nivel crescut al colesterolului, trigliceridelor și tensiunii arteriale. În scop culinar se folosește la aromatizarea mâncărurilor grele și grase.
Uleiul de cimbru face parte din categoria uleiurilor fierbinți și de aceea este necesară diluarea cu ulei purtător înainte de folosire.