Mai multe mărturii ale medicilor de la începutul secolului trecut relatează longevitatea excepțională a oamenilor care au băut ceai de frasin.

În mitologia nordică, frasinul a fost întotdeauna apreciat ca arborele atotcuprinzător al lumii, Yggdrasil. O veche legendă germanică spune că bărbatul (este fiul frasinului) care a luat ființă din frasin și femeia din arin.

Aparținând familiei maslinilor Oleaceae ( Oleaceae ), frasinul este listat în farmacopeea franceză pentru frunzele sale , ale căror virtuți sunt renumite pentru efectele lor :

– laxativ și diuretic pentru combaterea celulitei .
- Însă frunzele au și proprietăți diuretice favorizând „curățarea” articulațiilor prin drenarea acidului uric. În mod similar, ele favorizează eliminarea colesterolului și luptă împotriva pietrelor la rinichi, picioarelor grele, umflarea membrelor. Fiind un supresor natural al poftei de mâncare, și din toate motivele menționate mai sus, frasinul este un foarte bun aliat pentru pierderea în greutate . În ceea ce privește scoarța, proprietățile sale febrifuge (lupta împotriva febrei) sunt eficiente în tratamentul malariei .

- Lonicerus laudă puterea de vindecare a rănilor cu ajutorul rădăcinii și a scoarței și puterea de anihilare a otravurilor in utilizarea frunzelor; scoarța permite „flegmei malefice din om” să se consume și să curete splina, El consideră că semințele sunt benefice pentru problemele hepatice, durerile de rinichi și hidropizie.

La Matthiolus, scoarța este folosită ca remediu pentru pietre și icter, sămânța pentru durerile laterale și tremurăturile inimii, bun diuretic și afrodisiac; Aplicată extern, se spune că scoarța are un efect de curățare a pielii și oprește dizenteria sângeroasă.

Helwig îl descrie pe Fraxinus excelsior drept „China europeană” și îi laudă puterea de febrifug.

după v. Haller, lemnul de frasin a fost numit Guajacum Germanorum de mulți practicanți, care au susținut includerea lui în diverse băuturi ptr a curăța sângele.

Rademacher a apreciat frunzele de frasin drept un „remediu muscular foarte bun” care „depășește toate așa-numitele medicamente antireumatice în ceea ce privește efectul real de vindecare”

Prescrierea Foliae fraxini în reumatismul muscular și cranian a avut un succes deosebit.

Pe lângă frunze, Mouchon a recomandat și fructele și coaja Fraxinului. excela împotriva artritei urice și reumatismului.

În medicina chineză, medicamentul Ch'in-pi, făcut din scoarța unor specii de Fraxinus, este considerat un remediu pentru ochi.

Hufeland publică sfatul unui medic șvab, Eckmann, cu privire la puterea de vindecare a frunzelor și a scoarței pentru răni vechi (publicat); ulcere vechi ale picioarelor pe care le-a scăldat în decoct.
Scoarta contine, printre altele, glicozida fraxina, frunzele, printre altele, inozitol, manitol, quercitrina, acid tanic si ulei esential. Frunzele de frasin au și un conținut foarte mare de malat de calciu (16%).
Pentru alții, frunza frasinului era considerată un antidot împotriva mușcăturii de șarpe. Prin urmare, legenda spune chiar că șerpii mai repede ar fii intrat in foc decat să se târască în apropierea copacului „pentru a nu atinge umbra” pe care acesta o aruncă pe pământ!
- Homer face din el lemnul din care a fost tăiată sulița celui mai teribil dintre războinicii Iliadei , Ahile.