Descriere
Ediție bilingvă

Publicată inițial în 1845 sub titlul Povești hazlii și ilustrații amuzante pentru copii între trei și șase ani, cartea medicului psihiatru și scriitorului german Heinrich Hoffmann conține mai multe istorioare în versuri despre copii neascultători și imprudenți și consecințele uneori dramatice ale acțiunilor lor. Ilustrațiile îi aparțin tot autorului. Despre cum a ajuns să fie scrisă cartea povestește Heinrich Hoffmann însuși: „În preajma Crăciunului din 1844, când băiatul meu mai mare avea trei ani, am ieșit în oraș ca să-i cumpăr acestuia un cadou – o carte ilustrată care să corespundă puterii de înțelegere a unui omuleț de vârsta lui. Și-n loc de asta peste ce-am dat?! Peste niște lungi povestiri sau culegeri de ilustrații stupide, povești moralizatoare care începeau și sfârșeau cu precepte dojenitoare pre­cum: «Copilul cuminte nu trebuie să mintă»; sau: «Copiii cuminți trebuie să fie curați» ș.a.m.d.“ Drept care Hoffmann a cumpărat un blocnotes gol și, întors acasă, a scris și desenat chiar el o cărticică pentru copilul său. Realizând o sinteză remarcabilă dintre text și imagine și fiind printre cele dintâi cărți ilustrate ale genului, Petrică Ciuf-Zbârlit a mar­cat un punct de cotitură în literatura pentru copii.

Succesul a fost imediat și uriaș, cartea fiind tradusă până în ziua de astăzi în peste treizeci și cinci de limbi. Mark Twain, în unele privințe un spirit afin cu Hoffmann, scria că „Struwwelpeter este cartea cea mai cunoscută în Germania, cea mai vândută pe piața cărții și cu cea mai largă răspândire în lume“.

„Din punct de vedere grafic… este una din cele mai frumoase cărți ale lumii.“ Maurice Sendak

Una dintre cărțile clasice ale literaturii internaționale pentru copii este Petrică Ciuf-Zbârlit, o colecție de versuri publicată în ediție bilingvă, română-germană. Sub forma unor fabule despre copii neascultători, poeziile de aici sunt cât se poate de amuzante. Iată ce pățește, de exemplu, un vânător cam leneș: „Cum soarele-ncepea să ardă/ depuse flinta grea în iarbă/ și el se-ntinse alăturea./ Iar iepurilă nu-l scăpa/ din ochi; și-apoi, când adormi,/ se duse și-i sfeterisi/ flinta întâi, și ochelarii –/ și-o șterse fără comentarii!” Nici „Povestea lui Konrad Suge-Dește și a Forfecarului” nu-i mai prejos.